Meniu Toggle menu

De ce un An al Credinţei?

Anul Credinţei, cu diferitele iniţiative pe care le inspiră în întreaga Biserică, stă la baza „editorialului european” pregătit acum de la redacţia germană Radio Vatican, fiind semnat de Bernd Hagenkor, SJ. Îl redăm după traducerea redacţiei române a aceluiaşi post de radio.

Biserica are o nouă temă pastorală: timp de peste un an – de la aniversarea deschiderii Conciliului Vatican II până la solemnitatea Cristos Rege de anul viitor – au loc manifestări, reuniuni, congrese şi celebrări sub egida „Anului Credinţei”. Încă de când Papa Benedict a anunţat în octombrie anul trecut acest An special, era clar că după Anul Paulin şi cel dedicat Preoţiei trebuia să urmeze unul pentru marele proiect al noii evanghelizări. Anul Credinţei are toate trăsăturile care de obicei sunt atribuite marilor evenimente: o deschidere şi o sărbătoare de încheiere, momente culminante, un logo specific, etc… Vaticanul nu este singurul loc în care se vor desfăşura manifestările Anului Credinţei. Dacă toate vor merge bine, vor lua parte şi nenumărate Biserici locale cu iniţiative proprii, reunite sub semnul acestui An special.

Un An tematic are întotdeauna şi riscul marilor evenimente, un aspect de care se vorbeşte deseori în legătură cu Zilele Mondiale ale Tineretului. Mii de oameni se adună într-un anumit loc, spiritul şi numărul de persoane, muzica şi atmosfera pot schimba persoanele şi percepţia lor, dar după aceea toţi se întorc acasă şi la treburile de fiecare zi, şi e greu să duci cu tine spiritul trăit în acele momente. Ceva asemănător se poate întâmpla cu ocazia unor evenimente speciale care vor marca Anul Credinţei. Este în natura lucrurilor ca evenimentele să fie raportate la durata clipei. Credinţa şi mai ales credinţa de fiecare zi caută ceva mai mult, credinţa presupune timp, mărturie şi transmitere, credinţa vrea să îl schimbe pe cel care crede. Spiritul momentului – chiar dacă e frumos – nu e suficient. Anul Credinţei nu ar trebui să fie doar o listă de evenimente.

Ce vrea să fie Anul Credinţei? Papa Benedict a schiţat o perspectivă la predica sa de pe 16 octombrie de anul trecut, când a anunţat acest An. Cu acea ocazie a folosit cu insistenţă mai multe verbe active: a da, a conduce, a întări, a dărui şi, desigur, a vesti. Papa vrea să vadă, pentru a recurge la cuvintele sale, un „impuls” pentru întreaga Biserică. În aceeaşi zi, la Angelus, Papa a precizat din nou obiectivul acestui an: nu este vorba de o aniversare, de exemplu, a Conciliului ca atare, ci de o transmitere, de o vestire. Anul Credinţei vrea să fie, aşadar, ceva activ, sau mai bine zis, vrea să retrezească o anumită activitate în credinţă. Anul Credinţei poate oferi ca eveniment o contribuţie importantă. Cuvântul cheie este „impuls”. Reuniunile şi scadenţele, celebrările şi concertele nu oferă o soluţie la toate chestiunile deschise. Dar pot scoate la suprafaţă temele. De aceea evenimentele sunt de mare folos: trasează conturul temelor.

Anul Credinţei este, aşadar, o continuare a ceea ce Sinodul Episcopilor vrea să facă în luna octombrie la Roma. Şi e o continuare a ceea ce vrea să facă amintirea Conciliului Vatican II: actualizarea actualizării. Este bine faptul că Biserica se ocupă un an întreg de vestirea credinţei în timpul de faţă şi faptul că toţi o vor face. Tocmai de aceea vrea să dea o motivaţie pentru Anul Credinţei. Toate celelalte trebuie să se întâmple în viaţa de fiecare zi.

Preluate de la Radio Vatican

Opinii, gânduri, întrebări...