Meniu Toggle menu

Decalog pentru Anul Credinţei

Vă propun câteva gânduri şi proiecte pentru zilele din Anul Credinţei, pe care abia l-am început. Poate că unele din ele vor avea ecou în inimile celor doritori să crească în credinţă. Ştiu că e bine să nu-ţi iei prea multe hotărâri, pentru că cu cât sunt mai multe, cu atât vezi cât de slab eşti şi cât de multe din ele încalci. Dar…cine nu riscă, nu câştigă! Nu voi face din ele un jurământ, ci doar o propunere pentru această zi. Dacă voi reuşi astăzi, voi încerca şi mâine.

Aşadar:

1. Îmi voi mărturisi credinţa cel puţin o dată pe zi, recitând şi meditând Crezul. Vreau să înţeleg ce înseamnă să cred într-un Dumnezeu (Tată) creator şi purtător de grijă. Vreau să simt mai mult ce înseamnă să am lângă mine un Dumnezeu (Fiul) iubitor şi dispus să moară pentru mine. Vreau să văd cum paşii mei sunt călăuziţi de sfinţitorul Bisericii, Dumnezeu (Duhul Sfânt), cel care ne poartă spre învierea morţilor şi viaţa veşnică.

2. Mă voi strădui ca participările la sfânta Liturghie să fie pline de credinţă: Cristos moare pentru mine, suferă şi eu trebuie să pot transpune în propria viaţă patima, moartea şi învierea sa. Sfânta jertfa nu va fi o obligaţie obositoare, ci o dovadă a credinţei mele vii, a faptului că eu cred că-l întâlnesc pe Cristos în celebrarea din biserică. De aceea voi vizita cât mai des o biserică pentru scurte rugăciuni, momente de întâlnire cu Domnul.

3. Mă voi împărtăşi cât mai des şi mă voi spovedi ori de câte ori va fi necesar. Prin primirea lui Cristos voi simţi cum este ascultat strigătul meu: “Doamne, măreşte-ne credinţa”. Prin dezlegarea sacramentală credinţa mea firavă va fi purificată de rău şi consolidată pe calea binelui. Eu ştiu că singur pot puţin, dar în doi, eu şi Dumnezeu, putem totul.

4. Voi citi şi medita zilnic cel puţin un verset din Biblie. Trebuie să găsesc un cuvânt al Scripturii care să-mi călăuzească paşii spre o înrădăcinare a credinţei. Vreau să gust din plin fericirile proclamate de Isus pe munte. Şi, mai ales, vreau să se vadă că pot trăi din aceste fericiri. Voi pune Evanghelia în faptele mele şi din faptele mele voi face să se zărească puterea Evangheliei: fericiţi cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc (Lc 11,28).

5. Voi căuta să găsesc în sfânta Fecioară Maria un model de credinţă. Voi încerca să aflu şi să meditez fiecare segment al vieţii ei pentru a vedea cum trebuie trăită, întărită şi mărturisită credinţa asemenea ei. Lucrul acesta îmi va fi mai uşor dacă voi redescoperi valoarea Rozariului şi-l voi face parte din viaţa mea. Misterele meditate sunt misterele credinţei mele: bucuria de a-l avea pe Domnul pe pământ, lumina care izvorăşte din faptele sale minunate, durerea ce o împărtăşesc prin pătimirea sa şi a semenilor mei, slava la care sper să ajung prin învierea şi înălţarea sa, călăuzit de Duhul Sfânt sub protecţia reginei universului.

6. Voi da ascultare îndemnului sfântului părinte papa Benedict al XVI-lea de a studia şi medita documentele Conciliului al II-lea din Vatican şi Catehismul Bisericii Catolice. Aceste două izvoare mă vor sprijini în a da formă credinţei mele potrivit cu timpul pe care îl trăim. Din ele voi afla modalitatea convingătoare de a prezenta lumii credinţa mea care este şi credinţa Bisericii. Documentele Bisericii ne ajută să ieşim în lume şi să spunem cine suntem cu adevărat şi care este speranţa noastră. (Tinerilor recomand cu toată căldura Youcat-ul tradus recent şi în limba română).

7. Îmi voi alege un sfânt patron şi ocrotitor pentru Anul Credinţei. Trebuie redescoperit exemplul grăitor al sfinţilor. Pentru aceasta voi citi vieţile sfinţilor şi voi căuta să găsesc pe cineva cu care să mă pot identifica în trăirea credinţei. Pe acest sfânt, pe lângă mijlocirea puternică a Preacuratei, îl voi invoca şi voi mă voi strădui să imit aspecte din viaţa lui. (Ochii mei s-au oprit asupra sfântului Carol Borromeu, sărbătorit la 4 noiembrie.)

8. Îmi voi alege o carte bună pe care să o citesc şi din care să mă hrănesc. Voi încerca să fac asta astăzi. Poate că va fi Imitaţiunea lui Cristos. Poate viaţa sfântului al cărui nume îl port. Poate o carte de meditaţie sau spiritualitate. Poate chiar un roman bun. Lectura îmi aminteşte mereu de foamea sufletului şi a minţii pe care deseori uit să le hrănesc. Pentru astăzi: Lumina lumii – Benedict al XVI-lea în dialog cu Peter Seewald.

9. Voi renunţa la ceva: poate un lucru, un obiect, un obicei care mă împiedică în trăirea autentică a credinţei. Pot renunţa la o parte din timpul pe care-l petrec în faţa calculatorului sau al televizorului. Acest timp îl voi folosi să vizitez un bolnav, să scriu o scrisoare unui prieten, să ajut pe cineva în rezolvarea unei probleme. Trebuie să câştig timp pentru a îndemna pe cineva să vină măcar o dată la biserică.

10. Mă voi ruga pentru o persoană care nu crede. Voi oferi multe din rugăciunile, jertfele şi trăirile acestui An al Credinţei pentru un suflet care este departe de credinţa în Dumnezeu. Credinţa care nu este împărtăşită e mai săracă. Un suflet care se lasă înveşmântat de credinţă îl bucură pe Dumnezeu mai mult decât orice jertfă şi se va face sărbătoare pentru el în ceruri.

Aşa să-mi ajute Dumnezeu.
Aşa să ne ajute pe toţi sfânta şi dumnezeiasca Treime,
Tatăl Fiul şi Duhul Sfânt în care credem
şi cu care ne însemnăm trupul şi sufletul în fiecare zi.

Şi chiar şi atunci când nu vom reuşi să trăim în fidelitate acest decalog,
mila Domnului să fie asupra noastră şi să ne mărească credinţa.

Doamne, vino în ajutorul necredinţei noastre. Amin.

pr. Laurenţiu Dăncuţă
material preluat de pe blogul personal
www.paxlaur.com

Opinii, gânduri, întrebări...