Meniu Toggle menu

Inter mirifica. Decret asupra mijloacelor de comunicare socială

A existat mereu o legătură între Biserică şi mijloacele de comunicare. Când, în secolul al XV-lea, a apărut tiparul, păstorii Bisericii au lăudat această invenţie pusă în folosul culturii umane şi al formării religioase a credincioşilor, în ciuda pericolelor care stăteau în puterea tiparului de a răspândi şi învăţături greşite şi scrieri imorale.

În secolul al XX-lea, secolul cinematografului, al radioului, al televiziunii şi al internetului, avem şi prima enciclică privind mijloacele de comunicare. Ea a fost dată Bisericii de Sfântul Părinte Pius al XI-lea cu titlul Vigilanti cura (1936) şi trata în mod deosebit cele legate de cinematografie, scoţând în evidenţă oportunităţile pastorale oferite de acest mijloc de comunicare. Papa Pius al XII-lea avea să continue preocuparea pentru media, dovadă cele peste 60 de intervenţii privind lumea comunicaţiilor sociale şi enciclica Miranda prorsus, din 8 septembrie 1957 care, în afară de cinema, vorbeşte şi despre radio şi televiziune.

Conciliul Vatican II avea să ţină cont de cele semnalate mai sus atunci când a trecut în agenda lucrărilor proiectul unui document despre mijloacele de comunicare. Era pentru prima oară că un Conciliu se ocupa de această temă a mijloacelor de comunicare socială, iar decretul Inter mirifica devenea unul dintre roadele de valoare ale Conciliului Vatican II şi, cum spunea Papa Paul al VI-lea, „semn al capacităţii pe care o are Biserica de a uni viaţa interioară cu cea exterioară, contemplaţia cu acţiunea, rugăciunea cu apostolatul…, instrument şi document în exerciţiul slujirii pastorale şi a misiunii catolice în lume” (L’Osservatore Romano, 5 decembrie 1963).

În Introducerea care premerge cele două capitole şi concluzia decretului Inter mirifica sunt motivate grija şi preocuparea Bisericii pentru mijloacele de comunicare socială: „Sfânta Maică Biserică ştie că aceste mijloace, bine întrebuinţate, oferă neamului omenesc avantaje mari, întrucât contribuie mult la destinderea şi îmbogăţirea sufletelor şi la răspândirea şi întărirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Mai ştie însă că oamenii le pot folosi împotriva planului Creatorului divin şi le pot întoarce spre propria pierzare; mai mult, ea se nelinişteşte şi inima ei de mamă se umple de durere văzând pagubele pe care reaua lor folosire le-a adus adeseori omenirii” (nr. 2).

Primul capitol, intitulat Norme pentru dreapta folosire a mijloacelor de comunicare socială cuprinde 10 subcapitole, având următoarele titluri: Îndatoririle Bisericii (nr. 3), Legea morală (nr. 4), Dreptul la informare (nr. 5), Artă şi morală (nr. 6), Prezentarea răului moral (nr. 7), Opinia publică (nr. 8), Îndatoririle publicului receptor (nr. 9), Îndatoririle tinerilor şi ale părinţilor (nr. 10), Îndatoririle autorilor (nr. 11), Îndatoririle autorităţilor civile (nr. 12).

Putem spune că găsim în primul capitol partea de doctrină şi partea de morală privind mijloacele de comunicare socială. Minunatele descoperiri ale tehnicii pe care geniul uman le-a extras din lucrurile create intră în planul creator şi mântuitor; prin ele, pe de o parte, omul imită activitatea creatoare a lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, participă la dezvoltarea spirituală a omenirii în vederea împlinirii destinului supranatural. „Întrucât Biserica Catolică a fost instituită de Cristos Domnul pentru a aduce mântuirea tuturor oamenilor şi de aceea este presată de necesitatea de a le vesti Evanghelia, ea consideră de datoria ei să predice vestea mântuirii şi cu ajutorul mijloacelor de comunicare socială şi să-i înveţe pe oameni folosirea dreaptă a acestor mijloace. Biserica are, aşadar, dreptul înnăscut de a folosi şi de a poseda orice mijloc de acest fel în măsura în care e necesar sau util pentru educaţia creştină şi pentru întreaga ei operă de mântuire a sufletelor. E de datoria păstorilor să-i educe şi să-i orienteze pe credincioşi astfel încât aceştia să urmărească şi cu ajutorul acestor mijloace mântuirea şi desăvârşirea proprie şi a întregii familii umane” (nr. 3).

Partea morală a decretului este mult mai amplă (nr. 4-12), iar ea se deschide prin enunţarea unui principiu fundamental cuprins în articolul 4: „Pentru o dreaptă folosire a acestor mijloace este absolut necesar ca toţi aceia care le utilizează să cunoască normele ordinii morale şi să le aplice cu fidelitate în acest domeniu. Să ţină, aşadar, seama de conţinutul comunicării, în funcţie de natura proprie a fiecărui mijloc; totodată să nu scape din vedere condiţiile şi împrejurările în care se realizează comunicarea: scopul, persoanele, locul, timpul etc., căci acestea îi pot modifica valoarea morală, ba chiar o pot schimba total. În acest sens, trebuie avut în vedere şi modul propriu de acţiune al fiecăruia dintre mijloace, adică puterea lui de convingere; aceasta poate fi atât de mare încât oamenii, mai ales cei care nu sunt pregătiţi, reuşesc cu greu să o observe, să o domine şi, dacă e cazul, să o respingă” (nr. 4). Tot din capitul 1 aş mai da un citat care poartă titlul: Îndatoririle tinerilor şi ale părinţilor: „Receptorii, mai ales cei tineri, trebuie să aibă grijă să se deprindă cu o utilizare moderată şi disciplinată a acestor mijloace; să se străduiască să înţeleagă profund cele văzute, auzite, citite; să discute despre ele cu educatorii lor şi cu persoanele competente, învăţând astfel să emită asupra acestor lucruri o judecată dreaptă. Părinţii să-şi amintească de îndatorirea lor de a veghea cu grijă ca nu cumva să treacă pragul casei lor spectacole, publicaţii etc. contrare credinţei sau moravurilor bune şi nici copiii lor să nu vină în contact cu ele în altă parte” (nr. 10).

Capitolul II al decretului, Mijloacele de comunicare socială şi apostolatul catolic, cuprinde sfaturi practice pentru păstorii sufleteşti şi pentru laici, directive speciale pentru presă, cinematografie, radio, televiziune şi teatru, mijloace de formare a specialiştilor şi a publicului receptor, îndemnuri pentru susţinerea materială a tuturor proiectelor privind mijloacele de comunicare socială, recomandări ca toate diecezele lumii să sărbătorească în fiecare an o zi dedicată mijloacelor de comunicare socială, să se înfiinţeze oficii naţionale media care să coopereze cu asociaţiile internaţionale de acelaşi gen.

Concluzia decretului stabilea următoarele: „Pentru ca toate principiile şi normele acestui sfânt Conciliu referitoare la mijloacele de comunicare socială să fie aplicate, se va publica din porunca expresă a Conciliului o Instrucţiune pastorală prin grija Oficiului Sfântului Scaun, despre care este vorba la nr. 19, cu ajutorul unor experţi din diferite naţiuni” (nr. 23).

Într-adevăr, la 23 martie 1971, Suveranul Pontif Paul al VI-lea aproba Instrucţiunea pastorală Communio et progressio despre comunicaţiile sociale, document mult mai elaborat decât decretul conciliar şi mult mai extins. În Instrucţiunea pastorală întâlnim teme deja menţionate de decretul Inter mirifica, precum elemente doctrinale şi morale, formare, implicarea Bisericii în media, contribuţia comunicaţiilor sociale la progresul uman, influenţa comunicaţiilor în societate, opinia publică, dar şi teme aparte, ca dreptul de a fi informat şi de a informa, dreptul de a avea acces la surse şi canale de ştiri, libertatea de a comunica, educaţia, cultura şi timpul, formele expresiei artistice, publicitatea, colaborarea dintre cetăţeni şi autorităţile civile, colaborarea dintre naţiuni, colaborarea în Biserică, dialogul dintre Biserică şi lume etc.

„Poporul lui Dumnezeu, fiind în pas cu evenimentele care ţes firul istoriei şi îndreptându-şi cu imensă încredere privirea spre viitor, atât în calitate de comunicator, cât şi ca receptor, întrevede deja cât este de promiţătoare noua eră: cea a comunicaţiilor sociale” (Communio et progressio, nr. 187).

Şi, într-adevăr, Communio et progressio, publicată la 23 martie 1971, avea dreptate, căci acum ne aflăm într-o nouă eră, cea a comunicaţiilor sociale.

Ioan ROBU
Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti

Preluat din numărul 10 pe 2012 al revistei Actualitatea creştină
Documentul conciliar poate fi citit integral aici

Opinii, gânduri, întrebări...