Meniu Toggle menu

Introducere la Anul Credinţei (pentru copii)

Dragi copii, Sfântul Părinte ne invită ca între 11 octombrie 2012 şi 24 noiembrie 2013 să sărbătorim un An al Credinţei. Acesta este un an special pe care, desigur, trebuie să îl trăim în mod special. Ca să îl înţelegem mai bine, să o luăm mai de departe.

[Explicaţie: Acest material este suportul unei prezentări PowerPoint care poate fi văzută mai jos în text şi descărcată de aici.]

Zile şi luni importante

În viaţa fiecăruia dintre noi există câteva zile foarte importante. Zilele de naştere, de exemplu, fie că sunt ale noastre sau ale celor dragi, ale părinţilor, fraţilor, rudelor sau prietenilor. Fiecare avem o zi în care suntem în centrul atenţiei, după cum sunt şi zile în care alţii sunt în centrul atenţiei şi nu uităm să îi sărbătorim.

Apoi există zile care sunt importante pentru toţi: să ne gândim de exemplu la 8 martie, Ziua Mamei. În acea zi, copiii, mici şi mari, fie că sunt din România sau din alte ţări ale lumii, îşi sărbătoresc mamele. Şi apropo de ţări: un alt exemplu de zi importantă este Ziua Naţională. Este ziua în care vedem frumoase parade militare şi focuri de artificii şi ne amintim că facem parte dintr-un popor cu o istorie plină de exemple eroice.

Sunt însă şi luni importante, iar pentru copii două ies în evidenţă: iunie, care este Luna copiilor, şi decembrie, Luna cadourilor. Cu siguranţă le aşteptaţi an de an!

La ce ne ajută oare aceste zile şi luni speciale? Putem spune că un rol al lor este să ne amintim de anumite persoane sau evenimente. Şi, mai mult decât să ne amintim, să le punem în centrul atenţiei şi să le sărbătorim!

Ani importanţi

Am vorbit despre zile şi despre luni… dar despre ani? Ei bine, să luăm 2012 ca exemplu. Din perspectiva ONU (Organizaţia Naţiunilor Unite), este Anul Internaţional al Cooperativelor. Cooperativa este o mică afacere, fie de familie, fie a unui grup de persoane. Dacă ONU a ales această temă a fost pentru că s-a gândit că acestea au nevoie de sprijin, de încurajare.

Să ne oprim şi la nivelul Europei: vom descoperi că aici parcurgem Anul îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii. Poate e un titlu cam lung şi poate sună complicat, dar pe scurt doreşte să atragă atenţia asupra faptului că bătrâneţea nu trebuie trăită în izolare, stând pe un scaun la fereastră, precum şi asupra importanţei comunicării şi colaborării între generaţii: adică între bunici, părinţi şi copii.

Dacă restrângem mai mult cercul, ajungem la România: pentru noi, 2012 este de exemplu Anul Caragiale. De ce oare? Pentru că se împlinesc 100 de ani de la moartea marelui scriitor Ion Luca Caragiale. Este modul nostru de a cinsti memoria acestei personalităţi a neamului românesc.

Vedem deci că aceşti ani evidenţiază o anumită temă (cooperativele, persoanele în etate) sau marchează anumite aniversări (un număr rotund de ani de la un anume eveniment).

Şi Biserica

Ei bine, şi Biserica are multe, foarte multe zile importante, luni importante, precum şi ani importanţi. Motivaţiile sunt similare: pentru a ne atrage atenţia asupra unor persoane sau teme, pentru a marca diverse aniversări… şi întotdeauna sunt motive de sărbătorire, de celebrare! Să vedem la modul concret.

Zile importante în Biserică

Care este oare pentru creştin cea mai importantă zi? Fără îndoială duminica. Este ziua în care celebrăm Învierea Domnului nostru Isus Cristos, şi facem aceasta împreună cu alţi credincioşi, mergând la biserică şi participând la Sfânta Liturghie.

Pe lângă duminici, în anul liturgic sunt tot felul de sărbători mari. Sunt în primul rând cele legate de Isus Cristos: Paştile, Crăciunul, Botezul Domnului, Intrarea în Templu, Schimbarea la Faţă (completaţi voi lista!); avem apoi sărbătorile legate de Fecioara Maria (Naşterea, Adormirea…) şi în general de sfinţi. În cele din urmă, fiecare zi din calendar este o zi de sărbătoare.

Da… creştinilor le place să sărbătorească! Şi dacă zilele din calendar marchează adesea ziua morţii unui sfânt nu este pentru că ne place să fim macabri. Nu. Sărbătorind moartea unui sfânt noi sărbătorim de fapt „naşterea” lui la cer, ziua în care el a devenit mijlocitor pentru noi pe lângă Dumnezeu.

Zile Mondiale în Biserica Catolică

Dincolo de ceea ce vedem în calendarul de perete, cu sărbătorile anului liturgic, Biserica Catolică are o serie de Zile Mondiale pe care este mai mult decât recomandat să le cunoaştem şi să le celebrăm, pentru a trăi dimensiunea universală (catolică) a Bisericii noastre. Astfel, fiecare an se deschie cu Ziua Mondială pentru Pace (1 ianuarie). A doua lună a anului include la 2 februarie Ziua Mondială a Vieţii Consacrate, iar la 11 februarie Ziua Mondială a Bolnavului.

Dar nu toate Zilele Mondiale au dată fixă. De exemplu, Ziua Mondială a Tineretului se celebrează în Duminica Floriilor. Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale în duminica dinaintea Rusaliilor. Ziua Mondială a Misiunilor este într-o duminică din una octombrie. Şi exemplele pot continua (există o Zi Mondială pentru Vocaţii, o Zi Mondială de Rugăciune pentru Sfinţirea Preoţilor, o Zi Mondială a Migrantului şi a Refugiatului ş.a.m.d.).

Luni importante în Biserică

Cu toţii ştim că luna mai este luna Fecioarei Maria. Dar poate nu toţi ştiu că fiecare lună, în ritul latin, are o „dedicaţie” specială. Iată lista în continuare (cf. CatholicCulture.org):
• Ianuarie: luna Preasfântului Nume a lui Isus
• Februarie: luna Sfintei Familii
• Martie: luna Sf. Iosif
• Aprilie: luna Duhului Sfânt
• Mai: luna Preasfintei Fecioarei Maria
• Iunie: luna Preasfintei Inimi a lui Isus
• Iulie: luna Preţiosului Sânge a lui Isus
• August: luna Inimii Neprihănite a Mariei
• Septembrie: luna Fecioarei Durerilor
• Octombrie: luna Sfântului Rozariu
• Noiembrie: luna sufletelor din purgator
• Decembrie: luna Neprihănitei Zămisliri

Ani importanţi în Biserică

Vârsta de 50 de ani este un prag important în viaţă. Soţii îşi sărbătoresc şi ei în mod special 25 sau 50 de ani de căsătorie. La fel şi preoţii, anii de preoţie. În mod similar, Biserica celebrează fiecare an în care se împlinesc un număr rotund de ani de la anul naşterii lui Isus Cristos (prin convenţie anul zero), respectiv de la anul morţii şi învierii Sale (anul 33). Astfel, orice an care se termină în 00, 25, 33, 50, 75 sau 83 (ca fiind 50+33) este un an jubiliar.

Această practică nu a început din timpul Bisericii primare. De fapt abia în 1300 a fost sărbătorit primul An Jubiliar, la iniţiativa Papei Bonifaciu al VIII-lea. Apoi a fost sărbătorit în 1350 şi treptat s-a stabilit tradiţia sărbătoririi anilor după criteriul cu ultimele două cifre descris mai sus.

Desigur, aceştia nu sunt singurii Ani Jubiliari. De exemplu, în 1967, Papa Paul al VI-lea a declarat un An al Credinţei, pentru a marca 1900 de ani de la martiriul Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul. Ultimii Ani Jubiliari legaţi de Isus Cristos au fost sărbătoriţi sub Papa Ioan Paul al II-lea. A fost mai întâi 1983, Anul Sfânt al Mântuirii (1950 de ani de la jertfa răscumpărătoare a Mântuitorului), şi Marele Jubileu al Anului 2000. Împlinirea a două mii de ani de la naşterea lui Isus Cristos a fost atât de importantă încât a fost pregătită cu alţi trei ani speciali: 1997 – Anul Fiului; 1998 – Anul Duhului Sfânt şi 1999 – Anul Tatălui.

Ani cu tematică pastorală

Ajungem acum la istoria recentă, la ani pe care i-aţi prins şi voi, mai mult sau mai puţin conştienţi. Astfel, Papa Ioan Paul al II-lea a fost cel care a convocat Anul Rozariului (octombrie 2002 – octombrie 2003) şi Anul Euharistiei (octombrie 2003 – octombrie 2004).

Actualul Pontif, Papa Benedict al XVI-lea, a convocat Anul Paulin (28 iunie 2008 – 29 iunie 2009), Anul Preoţiei (19 iunie 2009 – 11 iunie 2010) şi Anul Credinţei (11 octombrie 2012 – 24 noiembrie 2013).

Anul Credinţei

Am ajuns şi la Anul Credinţei! El a fost anunţat încă din 16 octombrie 2011. Atunci Papa a celebrat o Liturghie pentru noua evanghelizare şi a spus: „Pentru a da un reînnoit impuls misiunii întregii Biserici de a-i conduce pe oameni afară din deşertul în care adesea se află, spre locul vieţii, spre prietenia cu Cristos, care dăruieşte deplinătate vieţii, doresc să anunţ la această celebrare euharistică faptul că am decis să convoc un An al Credinţei.”

Ce înseamnă oare „noua evanghelizare”? Biserica, ştim bine, are datoria de a duce Vestea cea Bună tuturor oamenilor. Trebuie să facem însă o diferenţă între:
• cei care nu au auzit niciodată de Isus Cristos – acestora li se adresează prima evanghelizare
• şi cei care au auzit de Isus Cristos, dar zelul lor creştin s-a cam răcit – acestora li se adresează noua evanghelizare sau re-evanghelizarea.

Din păcate, ţări întregi care au avut parte de prima evanghelizare încă din primele secole după venirea lui Isus Cristos au acum nevoie să fie retrezite la credinţă, adică re-evanghelizate. Aceasta este deci intenţia Papei Benedict al XVI-lea cu acest an: să îi aducă pe creştinii care traversează acum spiritual „deşertul” în „locul vieţii”, adică la o relaţie mai apropiată, la o relaţie vie cu Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Cristos.

Perioada

Am văzut deja că Anul Credinţei are ca dată de deschidere 11 octombrie 2012. De ce atunci? Data nu este deloc întâmplătoare: la 11 octombrie se aniversează 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II şi 20 de ani de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice (CBC).

Anul Credinţei se va încheia la 24 noiembrie 2013, în sărbătoarea lui Cristos Rege (încheierea anului liturgic după ritul latin). Aşa se face că Anul Credinţei va avea 410 zile! Aproximativ 14 luni, respectiv aproximativ 58 de săptămâni. Da, nu este un an obişnuit!

Logoul oficial

Logoul este foarte frumos şi uşor de citit. Vedem în primul rând o barcă şi un val sub ea: este imaginea Bisericii, care străbate apele agitate ale istoriei. Catargul este în formă de cruce. Pe el se înalţă velele, care formează trei litere: IHS – de la numele lui Isus Cristos. În fine, observăm şi un soare în fundal: ne gândim imediat la Isus Cristos, Soarele Dreptăţii (troparul Crăciunului), cel prezent în mod real în Euharistie (cercul fiind asemenea unei ostii).

Icoana oficială

Anul Credinţei are şi o imagine oficială: Cristos Pantocrator, un mozaic care se găseşte în Domul din Cefalu, Sicilia, Italia. Este vorba de o Catedrală veche, construcţia ei începând în anul 1131! Probabil se dorea ca întreaga biserică să fie decorată cu mozaicuri, dar nu a fost finalizată decât zona altarului. Regele Roger al II-lea a adus specialişti în arta mozaicului de la Constantinopol, care au realizat şi imaginea cu Cristos Pantocrator, într-o adaptare a stilului bizantin la arhitectura latină.

Pantocrator, tradus din limba greacă, înseamnă Atotputernic. Specific icoanelor cu Cristos Pantocrator este faptul că Isus ţine în mâna stângă o carte (Noul Testament) iar cu mâna dreaptă binecuvântează. În bisericile răsăritene este pictată în turla principală a bisericii, tronând deasupra naosului. În cazul Catedralei din Cefalu (gr. kefale – cap), Cristos Pantocrator se găseşte deasupra altarului.

Noi credem

Anul Credinţei a fost declarat pentru întreaga Biserică, din orice loc, pentru orice stare de viaţă şi orice vârstă. Cu alte cuvinte, suntem chemaţi să îl celebrăm cu toţii, mici şi mari.

Prin acest An al Credinţei, Biserica doreşte să ne amintească de importanţa credinţei. Mai mult, este o invitaţie, un apel presant la a ne cunoaşte credinţa, a o trăi, a o mărturisi şi în cele din urmă a o răspândi. Şi copiii pot fi apostoli în familiile lor, la şcoală sau chiar şi pe terenul de joacă! În fine, să nu uităm că Anul Credinţei este o sărbătoare a credinţei. Să îl trăim ca atare.

Ce vom face?

În acest An al Credinţei, vom acorda desigur o atenţie specială Conciliului Vatican II şi Catehismului Bisericii Catolice, date fiind aniversările deja pomenite. Vom încerca să înţelegem importanţa lor pentru viaţa Bisericii, precum şi pentru viaţa noastră de credinţă.

Vom căuta să aprofundăm cunoaşterea credinţei participând la întâlniri de cateheză şi citind noi înşine din catehisme şi alte cărţi despre credinţă. Şi pentru că credinţa nu trebuie doar cunoscută ci şi trăită şi nutrită, vom practica Sacramentele, aceasta însemnând în principal, la vârsta voastră, Spovada şi Euharistia.

Anul Credinţei ne invită şi la o reflecţie asupra propriei credinţe: este ea firavă sau cu rădăcini solide? O încercare ne va zgudui credinţa? De asemenea, trebuie să ne întrebăm ce mărturie dăm noi prin cuvintele şi faptele noastre? Îi întărim în credinţă pe ceilalţi sau îi smintim? Cu siguranţă, nimeni nu se va descoperi pe sine ca fiind perfect, astfel că trebuie să lucrăm mereu la convertirea noastră, pentru a creşte în sfinţenie.

Nu în ultimul rând, acest An special este o invitaţie la a citi (şi mai mult) din Biblie şi a ne ruga (şi mai mult).

Spre aprofundare

Cei care doresc să afle mai multe informaţii despre Anul Credinţei, o pot face vizitând situl Anul-Credintei.Catholica.ro. Scrisoarea apostolică „Porta fidei” prin care Papa Benedict al XVI-lea a convocat Anul Credinţei, respectiv un document cu indicaţii pastorale dat de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, se găsesc pe situl Magisteriu.ro.

–––––––––
Material realizat de Radu Capan pentru Cateheza.ro
Textul (fişier Word) este însoţit de o prezentare (fişier PowerPoint)

Opinii, gânduri, întrebări...