Meniu Toggle menu

O provocare de iubire, de adevăr şi de pace

Mesaj al Cardinalului Mauro Piacenza, prefect al Congregaţiei pentru Cler,
adresat preoţilor cu ocazia deschiderii Anului Credinţei

Preaiubiţi confraţi,

La 11 octombrie, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, printr-o concelebrare solemnă, a inaugurat Anul Credinţei, convocat cu ocazia celei de-a cincizecea aniversări a deschiderii lucrărilor Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican şi a celei de-a douăzecea aniversări a promulgării Catehismului Bisericii Catolice. Două evenimente de importanţă extraordinară şi intim legate: de fapt, Conciliul este interpretat în mod autentic de Catehism şi acesta din urmă este, în realitate, „Catehismul Conciliului”, în ascultarea căruia este mereu necesar să se afle pentru a realiza reformele autentice pe care Duhul Sfânt le-a sugerat Bisericii şi Părinţii conciliari le-au indicat cu autoritate în textele acelei Adunări nobile.

Preoţii, în orice împrejurare şi oricare ar fi slujirea încredinţată lor de respectivii Ordinarii, trebuie să se considere mereu „în grija faţă de suflete”, şi este parte integrantă din această cura animarum exercitarea în formă de mărturie şi de învăţătură a lui munus docendi.

Este încredinţată fiecăruia dintre noi, preaiubiţi confraţi, şi corecta hermeneutică a textelor Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, care, la distanţă de cincizeci de ani, îşi menţin toată profeţia lor pneumatică şi cer să fie cunoscute, în continuitatea Tradiţiei ecleziale şi în dorinţa de reformă pentru care sunt ecou şi orizont. Apoi, cel mai bun mod pentru a realiza învăţăturile conciliare este de a face cunoscut Catehismul Bisericii Catolice, instrument sigur de referinţă doctrinală şi morală.

Congregaţia pentru Cler intenţionează să ofere lunar, pentru Anul Credinţei, câteva idei de reflecţie pentru formarea permanentă, cu dorinţa ca, dând prioritate credinţei şi consecinţelor existenţiale ale întâlnirii intime, personale şi comunitare, cu Cel Înviat, să poată fi susţinută redescoperirea perenă a ceea ce suntem ca preoţi şi respectiva valoare a actelor pe care le săvârşim. De fapt, în orizontul credinţei se situează toate acţiunile sacramentale ale preotului, care, în Biserică şi în numele lui Cristos Domnul, realizează mântuirea oferită tuturor oamenilor. Fără acest orizont dilatat „până la cer”, este mereu la pândă pericolul de funcţionalism mundanizator, care riscă să se exprime în pretenţia de a înfrunta cu mijloace şi criterii pur umane ceea ce apar ca provocările urgente ale epocii noastre.

Dimpotrivă, adevărata provocare este aceea pe care Cristos Înviat şi Trupul său care este Biserică o lansează de două mii de ani lumii: o provocare de iubire, de adevăr şi de pace, de împlinire autentică şi de profundă umanizare reală a lumii.

Cu urarea unui intens, pasionat şi rodnic An al Credinţei, din inimă invoc asupra fiecăruia ocrotirea Sfintei pururi Fecioare Maria, Regina Apostolilor şi Maica Bisericii, şi pe toţi şi pe fiecare vă binecuvânteze din inimă cu generozitate.

(După Zenit, 12 octombrie 2012; traducere pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro)

Opinii, gânduri, întrebări...