Meniu Toggle menu

Model de celebrare pentru deschiderea Anului Credinţei

Acest material se bucură de binecuvântarea PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, şi este preluat de pe Ercis.ro. Este un model propus pentru celebrarea deschiderii Anului Credinţei, care în Dieceza de Iaşi (şi nu numai) se va face în 11 octombrie la Catedrală, iar în 14 octombrie în parohii.

Deschiderea Anului Credinţei

11 şi 14 octombrie 2012

Model de celebrare

De pregătit:

  • Sfânta Scriptură
  • Catehismul Bisericii Catolice (textul oficial)
  • documentele Conciliului Vatican II (textele oficiale)
  • suport de carte acoperit solemn pentru expunerea celor trei cărţi
  • două sfeşnice
  • crucea procesională
  • cădelniţă şi tămâie

Corul împreună cu toţi din biserică intonează cântecul de început al celebrării. Procesiunea care va deschide celebrarea va avea această ordine: crucea procesională, cădelniţa, ministranţii, eventualii preoţi concelebranţi; între doi ministranţi cu sfeşnice aprinse vine preotul care prezidează purtând în mâini cele trei cărţi (Sfânta Scriptura, Catehismul Bisericii Catolice şi Conciliul Vatican II) care se află pe suportul frumos împodobit.

Ajunşi în prezbiteriu, crucea se aşază lângă altar sau într-un alt loc vizibil, preotul depune cele trei cărţi cu faţa spre popor pentru a fi văzute de către toţi, sărută altarul pe care apoi îl incensează. După terminarea incensării preotul merge la sedes de unde începe sfânta Liturghie.

C: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

T: Amin

C: Harul Domnului nostru Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi toţi.

T: Şi cu duhul tău.

Preotul poate introduce celebrarea prin aceste cuvinte din scrisoarea „Porta fidei” a papei Benedict al XVI-lea sau altele asemănătoare:

C: Fraţilor preaiubiţi, „Poarta credinţei” (cf. Fap 14,27) care introduce la viaţa de comuniune cu Dumnezeu şi permite intrarea în Biserica sa este mereu deschisă pentru noi. Este posibil să trecem acel prag atunci când cuvântul lui Dumnezeu este vestit şi inima se lasă plăsmuită de harul care transformă. A trece prin acea poartă îndeamnă pornirea pe un drum care durează toată viaţa. El începe cu Botezul (cf. Rom 6,4), prin care putem să-l chemăm pe Dumnezeu cu numele de Tată, şi se încheie cu trecerea prin moarte la viaţa veşnică, rod al învierii Domnului Isus care, cu darul Duhului Sfânt, a voit să implice în însăşi gloria sa pe cei care cred în el (cf. In 17,22).

Trebuie să redescoperim drumul credinţei pentru a pune în lumină cu tot mai mare claritate bucuria şi entuziasmul reînnoit al întâlnirii cu Cristos. Nu putem accepta ca sarea să devină insipidă şi lumina să fie ţinută ascunsă (cf. Mt 5,13-16). Trebuie să regăsim gustul de a ne hrăni din cuvântul lui Dumnezeu, transmis de Biserică în mod fidel, şi din pâinea vieţii, oferite în sprijinul celor care sunt discipolii săi (cf. In 6,51). A crede în Isus Cristos este calea pentru a putea ajunge în mod definitiv la mântuire.

În lumina a toate acestea papa Benedict al XVI-lea a decis să convoace un An al Credinţei. El va începe la 11 octombrie 2012, la împlinirea a 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II, şi se va termina în solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos, Regele Universului, la 24 noiembrie 2013. La 11 octombrie 2012 se împlinesc şi 20 de ani de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice, text promulgat de fericitul papă Ioan Paul al II-lea, cu scopul de a ilustra tuturor credincioşilor forţa şi frumuseţea credinţei. Va fi un moment solemn pentru ca în toată Biserică să fie „o autentică şi sinceră mărturisire a aceleiaşi credinţe” care să fie confirmată în manieră „individuală şi colectivă, liberă şi conştientă, interioară şi exterioară, umilă şi sinceră”. În felul acesta comunitatea noastră şi Biserica întreagă va putea să reia „conştiinţă exactă a credinţei sale, pentru a o reînsufleţi, pentru a o purifica, pentru a o confirma, pentru a o mărturisi”.

Preasfinţitul Petru Gherghel doreşte ca în tot acest timp cele trei cărţi să rămână expuse la altarul secundar sau într-un loc potrivit din biserica noastră şi totodată ne invită pe toţi, îndeosebi familiile, să citim, să înţelegem şi să punem în practică învăţăturile conţinute în Sfânta Scriptură, în documentele Conciliului Vatican II şi în Catehismul Bisericii Catolice.

După această introducere preotul însoţit de cei doi ministranţi cu sfeşnice duce în procesiune cele trei cărţi la un altar secundar sau într-un loc potrivit din biserică în timp ce corul intonează un cântec cu tema credinţei (de ex. „Creştin sunt din leagăn”)

La actul penitenţial

C: A mărturisi credinţa în Sfânta Treime – Tată, Fiu şi Duh Sfânt – echivalează cu a crede într-un singur Dumnezeu care este iubire (cf. 1In 4,8):

C: Tată, care la plinirea timpului l-ai trimis pe Fiul tău pentru mântuirea noastră, Doamne îndură-te de noi;

T: Doamne îndură-te de noi.

C: Isuse Cristoase, care în misterul morţii şi învierii tale ai răscumpărat lumea, Cristoase îndură-te de noi;

T: Cristoase îndură-te de noi;

C: Duhule Sfânt, care conduci Biserica de-a lungul secolelor în aşteptarea întoarcerii glorioase a Domnului, Doamne îndură-te de noi;

T: Doamne îndură-te de noi.

Preotul continuă:

C: Să aibă milă de noi atotputernicul Dumnezeu şi iertându-ne păcatele să ne conducă la viaţa cea veşnică.

T. Amin

Urmează Mărire

Este recomandat să se cânte Crezul.

Rugăciunea credincioşilor: „Rugăciune pentru harul credinţei” din Liturghierul roman, pag. 1611

Exemple de intenţii (traduse din limba engleză)

– Pentru Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea şi pentru toţi episcopii, ca Dumnezeu să le dea harul şi înţelepciunea de a atinge vieţile şi inimile multora în acest An al Credinţei.

– Pentru Biserica din întreaga lume, ca acest An al Credinţei să fie pentru toţi un timp de reînnoire spirituală şi de întâlnire personală cu Cristos.

– Pentru cei bolnavi şi suferinzi, ca acest An al Credinţei să fie pentru ei un timp în care să-l experimenteze pe Cristos chiar şi în mijlocul bolilor şi al nevoilor.

– Pentru ca acest An al Credinţei să fie un timp de reînnoire a iubirii noastre faţă de Cristos şi faţă de Biserică şi pentru o mai arzătoare devoţiune faţă de sfânta Fecioară Maria.

– Pentru ca aprofundarea credinţei în timpul acestui An al Credinţei să ne ajute să dorim cu ardoare dreptatea şi pacea în lume.

– Pentru ca, prin citirea şi studierea Catehismului Bisericii Catolice şi a documentelor Conciliului Vatican II, toţi catolicii să cunoască şi să preţuiască învăţăturile credinţei şi să crească în dorinţa de a împărtăşi şi altora, acasă, la locul de muncă şi în comunitate, adevărurile mântuitoare ale lui Isus Cristos.

– Pentru ca acest An al Credinţei să umple comunitatea noastră parohială cu o revărsare de virtute.

– Pentru ca Dumnezeu Tatăl să ocrotească şi să binecuvânteze toate familiile în timpul Anului Credinţei, ca să fie un timp în care membrii familiilor să fie mai uniţi între ei şi cu Cristos.

– Pentru ca Anul Credinţei să fie pentru catolici o oportunitate de reînnoire a chemării primite la Botez şi de sporire a zelului în împărtăşirea valorilor evangheliei cu ceilalţi.

– Pentru ca acest An al Credinţei să fie un timp de revărsare a Duhului Sfânt asupra tuturor părinţilor, cateheţilor, preoţilor şi credincioşilor care împărtăşesc darul credinţei cu alţii.

– Pentru ca Anul Credinţei să ne îmbogăţească cu o mai mare iubire faţă de Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, aşa încât să dăm răspuns oricui ne cere cont de speranţa noastră.

– Pentru ca Anul Credinţei să fie pentru toţi catolicii un timp în care să-şi reînnoiască dorinţa şi zelul pentru Euharistie şi să se apropie cu regularitate de sacramentul Reconcilierii.

– Pentru ca, în timpul Anului Credinţei, toţi catolicii să proclame public iubirea lor faţă de Cristos şi Biserică.

– Pentru ca acest An a Credinţei să ne reamintească modalităţile prin care să-i ajutăm pe cei neglijaţi, ignoraţi ori respinşi, aşa încât toţi să poată experimenta pacea şi puterea vindecătoare a iubirii lui Cristos.

– Pentru ca Duhul Sfânt să călăuzească Biserica de-a lungul Anului Credinţei, aşa încât toţi catolicii să poată trăi o profundă reînnoire a credinţei, speranţei şi iubirii.

– Pentru ca tinerii să fie inspiraţi de Anul Credinţei, ca să asculte cu atenţie şi să răspundă chemării lui Dumnezeu la sfânta Preoţie şi la viaţa consacrată.

– Pentru ca toţi credincioşii să crească în înţelegere şi iubire faţă de chemarea la căsătorie şi la viaţa celibatară, împlinind rolul vital pe care aceste vocaţii îl au în societate.

Urmează Liturgia euharistică; aceasta poate fi „Pentru diferite necesităţi”: III. „Isus, calea spre Tatăl” (Liturghierul roman, pag. 703)

N.B. Este bine să fie educaţi credincioşii ca atunci când intră în biserică, după ce l-au salutat şi s-au rugat lui Isus prezent în sfânta Euharistie, cei care doresc, să dedice câteva minute lecturii unui fragment din Sfânta Scriptură, din Catehismul Bisericii Catolice sau din documentele Conciliului Vatican II.

Oficiul pentru Evanghelizare, Sacramente şi Pastoraţie
Pr. Cristinel Fodor, vicar episcopal

Opinii, gânduri, întrebări...